PRELUARE COPSI

PRECIZARI PRIVIND ROLUL PSIHOLOGIEI STIINTIFICE IN RAPORT CU PRACTICILE NON-STIINTIFICE

Colegiul Psihologilor din Romania nu poate ramane indiferent fata de unele aprecieri publice care privesc in mod direct profesia de psiholog, precum si psihologia ca stiinta.

In contextul discuţiilor publice recente, larg mediatizate, cu privire la rolul parapsihologiei şi/sau ezoterismului în politică şi societate, au apărut o serie de confuzii şi erori fundamentale de analiza, care pot avea impact negativ asupra societăţii, în general, şi a comunităţii profesionale a psihologilor romani, în special. Pentru a clarifica aceste aspecte, Colegiul Psihologilor din Romania aduce cateva precizări.

Psihologia este stiinta care studiaza psihicul si manifestarile comportamentale obisnuite, comune, curente, structurata ca un ansamblu de cunostinte si aspecte demonstrate la nivel teoretico-metodologic obiectiv, constituind totodata un obiect de invatamant, un domeniu de cercetare stiintifica, dar si activitate practica. In ceea ce priveste activitatea practica realizata prin profesia de psiholog, aceasta poate fi exercitata numai in virtutea unei calificari profesionale, la nivel universitar.

Avand in vedere cele exprimate mai sus, psihologia se delimiteaza conceptual in mod categoric de parapsihologie, neexistand nicio legatură practică profesională între psihologie, pe de o parte şi parapsihologie sau alte abordări non-ştiinţifice, ezoterice sau misterioase, pe de altă parte. Fenomenele parapsihologice sunt fenomene pseudostiintifice, ca de pilda telepatia, clarviziunea, precognitia, retrocognitia si altele, acestea constituind preocuparea parapsihologilor. Parapsihologia este numai o denumire generica, aceasta avand in compunere prefixul para, care in limba greaca inseamna langa sau dincolo de, ceea ce explica faptul ca aceste fenomene depasesc limitele stiintifice, adica limitele psihologiei. Fenomenele neobisnuite, parapsihologice, au fost si mai pot fi cercetate ştiinţific în laborator sub aspectul validităţii lor şi/sau sub aspectul modului în care sunt percepute social, în condiţiile utilizarii metodologiei ştiinţifice precum şi eticii profesionale. Astfel de cercetări derulate până în prezent au demonstrat ca aceste abordări non-convenţionale nu pot fi incluse şi acceptate astăzi în psihologie, nefiind considerate valide sub aspect ştiinţific. Aşadar, astăzi, relatia între psihologie şi astfel de abordări este similară celei dintre astrologie şi astronomie, alchimie şi chimie, medicină şi tratamente cu energii cosmice pentru cancer, etc.

In concluzie, consideram ca absolvenţii facultatilor de psihologie care se angajează în astfel de practici non-ştiinţifice nu exercita profesia de psiholog, aceasta fiind doar o opţiune personală si non-profesionala, care nu se justifica in conditiile exercitarii profesiei de psiholog, şi care în anumite condiţii, poate contraveni legii si Codului deontologic al profesiei de psiholog.



Preşedinte COPSI,

Prof. univ. dr. Mihai ANITEI

Workshop pentru medici

Organizaţia Salvaţi Copiii România implementează în Bucureşti, proiectul „Îngrijire de calitate pentru copii - Servicii de excelenţă în sănătatea mentală”, cu asistenţă tehnică Salvaţi Copiii Norvegia şi finanţare din partea Innovation Norway.

Proiectul urmăreşte promovarea sănătăţii mentale şi îmbunătăţirea calităţii îngrijirii pentru copiii şi adolescenţii vulnerabili, prin: dezvoltarea unui cadru operaţional de servicii psihosociale acordate în cadrul Centrului de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii (CEECC) şi dezvoltarea de programe de training pentru profesioniştii care oferă serviciile psiho-sociale.

În acest sens în ziua de marti, 09 februarie 2010, se va desfăşura în Bucureşti, în cadrul Centrului de Educaţie Emoţională şi Comportamentală situat pe Bulevardul Unirii nr. 43-45, un workshop pentru medici pediatri si medici de familie.
În cadrul acestui workshop vor fi oferite informaţii despre tulburările de anxietate la copii si adolescenti. Workshop-ul are o durată de 3 ore şi se va desfăşura în intervalul 16,00 – 19,00.

Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm contactaţi:
Dr. Iuliana EPARU- tel. 0723-079 237
Psih. Gyorgy GASPAR – tel. 0740- 362 681

Pattern de gandire sistemica in abordarea integrativa a familiei

I.1 Noţiunile specifice terapiei de familie

Terapia de familie abordează problemele din prezent ale oamenilor pornind de la contextul de viaţă în care aceştia funcţionează (Skorunka D., 2009), incluzând atât pattern-urile relaţionale conştiente (Stratton, 2005) cât şi mecanismele implicite care generează diferite cogniţii, emoţii (reacţii somatice) şi comportamente (Dattilio, 2000).

Terapia de familie poate fi văzută ca o abordare integrativă, din perspectivă sistemică, care are la bază diferite şcoli şi modele teoretice de psihoterapie, cu principii şi concepte bine conturate şi validate ştiinţific.

Obiectivele terapeutice care stau la baza abordării integrative a familie sunt:

1.îmbunătăţirea sistemului familial la diferite nivele de funcţionare;
2.întărirea patternului de sprijin reciproc şi de suport emoţional între membrii familiei;
3.dezvoltarea abilităţilor de coping şi a unor strategii eficiente de rezolvare a problemelor cu care se confruntă familiile la un moment dat.
În terapia de familie “tradiţională”, psihoterapeuţii puneau accentul atât pe patternul de interacţiune dintre membrii familiei, cât şi pe calitatea relaţiilor dintre aceştia şi precum şi pe aspectele care definesc stadiile de dezvoltare şi funcţionare ale familiei. Treptat, terapeuţii care lucrau cu familiile au definit tot mai multe concepte care aveau la bază o gândire sistemică şi o abordare contextuală (Baucom & Epstei, 1990), toate acestea generând o nouă tipologie de specialişti din domeniul psihoterapiei şi anume “terapeuţi sistemici”(Skorunka, 2009). Astăzi, datorită stilului autentic de lucru şi al unei abordării integrate, aceşti psihoterapeuţi pot fi numiţi mai cu seamă „terapeuţi integrativi” de familie şi/sau cuplu.

Perspectiva sistemică care defineşte practica celor mai mulţi psihoterapeuţi de familie operaţionalizează problemele clienţilor în relaţie cu diferitele contexte de viaţă în care indivizii funcţionează (Skorunka, 2009). Practica sistemică consideră “contextul” unul dintre cele mai semnificative elemente atât pentru dezvoltarea flexibilităţii psihologice a unui individ cât şi pentru starea de bine a acestuia. Desigur, factorii de vulnerabilitate psihologică care sunt un rezultat al contextelor de viaţă pot fi conceptualizaţi doar în raport cu factorii de vulnerabilitate biologică specifici fiecărui individ (Dattilio, 2000), pentru ca ulterior să poată fi definit cât mai concret mecanismul de funcţionare al întregului sistem familial.

Sesiunile intervenţiei de familie au o durată cuprinsă între 60 şi 90 de minute, cu o frecvenţă de trei sau patru întâlniri pe lună, în funcţie de plângerile clienţilor, respectiv de dificultăţile cu care se confruntă familia. O strategie de intervenţie la nivel de familie include de regulă un număr de la 6 până la 20 de sesiuni de psihoterapie.

Terapeuţii de familie lucrează de obicei cu mai mulţi indivizi dintr-o familie, dar deseori sunt stabilite şi sesiuni individuale pentru părinţi sau copii. Diferitele şcoli de terapia familiei recomandă ca intervenţia să fie făcută în echipe de co-terapeuţi sau grupuri de lucru.

Familia poate reprezenta o mare sursă de suport pentru oameni dar şi un mediu favorizant pentru distress, neînţelegere şi durere (Skorunka, 2009). Adesea o terapie de familie începe cu dezvoltarea abilităţilor de “a suporta” un membru al familiei (Baucom & Epstei, 1990), dezvoltând ulterior modalităţi eficiente de gestionare a resurselor necesare depăşirii unor situaţii tranzitorii indezirabile sau a unor crize paranormative (diagnosticarea unei patologii, pierderi sau decese etc). În concluzie, orice situaţie indezirabilă sau dificultate care afectează sistemul relaţional dintr-o familie poate fi soluţionată prin intervenţiile specifice psihoterapiei de familie (Skorunka, 2009). Beneficiile terapiei de familie sunt demonstrate şi în cazul unor probleme cu care se confruntă familia de o perioadă mai lungă de timp, precum tulburările de comportament sau diferite probleme de sănătate mintală ale membrilor unui sistem (Pote et al, 2009).

Principalele situaţii în care psihoterapia de familie este recomandată sunt (Skorunka, 2009):

•problemele de sănătate, în special bolile psihice cronice;
•problemele psihosomatice;
•problemele de sănătate mintală ale copiilor şi adolescenţilor;
•problemele de sănătate mintală în rândul adulţilor;
•dificultăţile de natură psihosexuală;
•dependenţa de substanţe;
•problemele maritale care pot genera separare sau divorţ;
•dificultăţile unor familii reconstituite sau a unor adopţii;
•dificultăţile care definesc diferite cicluri de viaţă;
•dezvoltarea abilităţilor de parenting şi implicit a stării de bine la nivelul familiei;
•probleme de refuz şcolar;
•probleme de natură profesională (reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie);
•situaţii traumatizante de viaţă (abuzuri sexuale, accidente, catastrofe naturale sau război);
•probleme de relaţionare în familie ca rezultat al conflictelor sociale, politice sau religioase.
Este important de menţionat că şi familiile aflate în dificultate socială sau economică pot să beneficieze în mod favorabil de rezultatele intervenţiei de familie (Nichols & Schwartz, 2006). În unele state europene, ca Finlanda sau Anglia , psihoterapia de familie este inclusă în catregoria de servicii publice aflate la dispoziţia cetăţenilor.

psih. Gyorgy GASPAR (AMPP)

LOCALIZAREA CONTROLULUI

Dorinta oricarui parinte este de a avea un copil inteligent, care sa se poata adapta in societate si care pe viitor sa aiba succes. Acest fapt depinde in mare masura de modul in care este educat copilul si de receptivitatea acestuia la aceste modele de educatie.

Capacitatea de a se adapta la mediu exterior, de a depasi greutatile vietii depinde de gradul de incredere pe care il are individul in capacitatile proprii, grad care este influentat de imaginea de sine formata in copilarie.

Astfel, parintii, si mai apoi educatorii, pot inocula copilului anumite imagini in ceea ce priveste capacitatile sale de a reusi in viata, sau chiar anumite trasaturi de personalitate.In cazul in care copilul este criticat in mod exagerat, repetat, acesta poate sa-si formeze o imagine de sine caracterizata printr-o lipsa de incredere in capacitatile proprii de a face fata dificultatilor. In aceasi masura poate fi influentata si formarea imaginii asupra lumii exterioare. Un climat familial nesigur, instabil, poate determina pentru copil formarea unei imagini despre lumea exterioara caracterizata de instabilitate, de ostilitate. Intr-o astfel de lume el se simte incapabil sa se adapteze.

S-a constatat ca unii copii se dezvolta formandu-si o anumita imagine a lumii in care traiesc pe care ei au abilitatea de a o controla, pe cand altii isi dezvolta o imagine acestei lumi in care ei nu o pot controla, neavand suficienta forta.Primii sunt inclinati spre internalitate si sunt caracterizati de optimism, creativitate si incredere in fortele proprii facand fata incercarilor vietii, iar ceilalti sunt inclinati spre externalitate, localizind controlul asupra vietii lor in exterior, la bunul plac al unor forte greu sau deloc controlabile. Directia pe care o adopta copilul in dezvoltarea sa, respectiv spre internalitate sau externalitate este puternic influentata de stilul educatiei familiale:
- atat educatia severa, autoritara, cu un control exagerat, cat si cea supraprotectoare in care copilul este ferit cat mai mult de obstacole pot determina o evolutie spre externalitate.
- o educatie in care se tine seama de cerintele copilului, in care ii este stimulate independenta si aptitudinile poate duce spre internalitate.

Psih. Ana CHINCEA- AMPP

SPER in colaborarea cu AMPP

PROGRAM DE FORMARE ÎN
PSIHOTERAPIA EXPERIENŢIALĂ ŞI A UNIFICĂRII CENTRATĂ PE
ADULT – COPIL – CUPLU – FAMILIE

Programul se adresează licenţiaţilor în psihologie, psihopedagogie specială, asistenţă socială, medicină şi teologie.

Psihoterapia experienţială a unificării P.E.U. este o metodă holistică, centrată pe analiza de simbol, dezvoltare personală şi autoschimbare prin intermediul exerciţiului provocator, improvizaţiei şi meditaţiei creatoare cu suport artterapeutic şi expresiv. Este o terapie individuală şi colectivă (de grup, de familie şi organizaţională), atât pentru adulţi, cît şi pentru copii şi adolescenţi. Plasează în centrul preocupărilor dezvoltarea şi transformarea umană.

Consonanţe şi interferenţe teoretice cu: terapia analitică şi alte terapii psihodinamice, terapia gestalt, terapiile creative de grup, P.N.L., logoterapia, terapia transgeneraţională şi psihogenealogică, unele abordări transpersonale şi meditative, alte terapii experienţiale.

Program acreditat cu aviz profesional nr. RF – IIB2/19.06.2006
Pentru înscrieri şi informaţii suplimentare:
Psih. Ritta Nicoară: 0744 – 11.84.76
E-mail: asociatiampp@yahoo.com
Site: www.sper.ro, www.ampp.aaz.ro
LOCURILE SUNT LIMITATE !!!

Formare in psihoterapie integrativa cu accent pe familie, cuplu si individ

Se pot înscrie la formarea în psihoterapie integrativă specialişti din următoarele domenii: psihologie, psihosociologie, sociopsihologie, psihopedagogie specială, asistenţă socială, pedagogie, medicină. De asemenea se pot înscrie studenţi din anii terminali.

Acreditare:- formarea este acreditată de Colegiul Psihologilor din România, conf. Legii 213/27.05.2004;
-formarea este acreditată şi supervizată de Asociaţia Europeană de Psihoterapie Integrativă, Anglia.

Certificare:Obţierea dreptului de liberă practică în specialitatea psihoterapeut (cod C.O.R. 244503) include:
- la sfârşitul Formarii de Bază, după 2 ani, în baza diplomei de absolvire eliberată de I.R.P.I., cursanţii vor primi din partea Colegiului Psihologilor din Romania, conform Legii Psihologului nr. 213/27.05.2004, art. 10, alineatul a), ATESTATUL DE LIBERĂ PRACTICĂ CA PSIHOTERAPEUT CU PRACTICĂ SUB SUPERVIZARE;
- după terminarea stagiului clinic de supervizare (anii III şi IV de formare), cursanţiilor li se va elibera de către Colegiului Psihologilor, conform Legii Psihologului nr. 213/27.05.2004, ATESTATUL DE LIBERĂ PRACTICĂ, PSIHOTERAPEUT INDEPENDENT.

Taxa de formare: 160 de euro/patru zile.
Frecvenţa modulelor: un modul la doua luni a câte 4 zile.

Persoană de contact şi coordonator de grup:Psih. Gyorgy GASPAR- reprezentant IRPI;
Tel. 0740362681;
E-mail: irpiformare@yahoo.com

AMPP

ASOCIATIA MULTICULTURALA DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE

AMPP este prima entitate de acest gen din judeţul Satu Mare, care îşi propune să promoveze psihologia şi psihoterapia în plan naţional şi internaţional, trecând peste barierele culturale şi graniţele impuse de societate.




pentru informatii suplimentare accesati: www.ampp.aaz.ro